Nu de colonii ducem lipsă, departe de mine acest gînd. Dar
în această lume a globalizmului trebuie să munceşti mult pentru a te face auzit
şi a fi recunoscut. De aceea fac apel la muncă, o muncă ordonată, organizată şi cu un scop precis. Ne putem reproşa munca haotică, faptul că ne încurcăm unii pe alţii, că
Nu avem spirit civic şi uneori ne chiar urîm. Nu de capra vecinului e
aici vorba, ci de disperarea pentru propria neputinţă.
Lipsa rezultatelor muncii ne exasperează şi ne dă sentimentul neputinţei.”Coloniile” româneşti, atît de numeroase în prezent, denumite eufemistic “diaspora”, nu ne reprezintă aşa cum ne-am dori-o. De aici lipsa de respect a străinilor faţă de noi. Luaţi ca persoane individuale, coloniştii noştri nu sînt mai răi decît ceilalţi, însă lipsa totală de colaborare, lipsa unui ţel comun, dispersează toate eforturile depuse şi duce la volatilizarea acestei mase de oameni. De aici, ies în evidenţă personajele negative, cei ce agasează cu prezenţa lor şi par în acest fel reprezentativi. Iată dar un nou motiv de disperare, de neputinţă, de limitare pentru naţie. Nu doresc aici a da soluţii, ci
doar a trage cîteva concluzii. Soluţiile, de altfel, se află la fiecare dintre noi, şi la toţi împreună. Doar educaţia, sau shimbarea acesteia, ar putea duce, în final, la un alt tip de mentalitate. E nevoie însă de o nouă generaţie, crescută printr-un efort de voinţă al actualei generaţii. De aceea, ceea ce scriu e doar un apel. Haideţi să facem ca dorinţele noastre să se transpună practic în cei ce vin după noi. Eu doar aşa văd evoluţia viitoare a României.
Mai multe rezumate despre MAI PRESUS DE NATIA MEA 3