Incepind din 1948 politicii internationale i-a fost dat un nou sens.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului a insemnat o schimbare radicala in sistemul relatiilor dintre State, iar Norberto Bobbio, in eseul publicat pe situl Societatii Italiane de Filosofie Politica explica cum si de ce. Ideea de baza a acestui important document semnat dupa cel de-al doilea conflict mondial, consista in recunoasterea drepturilor individuale a tuturor indivizilor. Este acesta noul tip de consideratie
care face din fiecare cetatean, un posibil subiect al dreptului international, acolo unde, mai inainte doar Statele erau recunoscute in acest mod. Inceputul decaderii sovranitatii nationale se regaseste la inceputul secolului al XX-lea, confirmata atat de politica economica a globalizarii, cat si de institutia curtilor internationale de justitie. Sentintele au avut ca subiect chestiuni de natura individuala, de obicei de competenta tribunalelor Statului de apartenenta al cetateanului respectiv, incalcand in acest mod tot mai mult limitele sovranitatii sale. Intorcandu-ne la drepturile omului, e necesar sa amintim ca dreptul, pentru a se realiza in toate formele sale, trebuie sa fie aparat
cu toate mijloacele - deci chiar si cu forza - violarii drepturilor. E tocmai aceasta trasatura ce reduce posibilitatile cetateanului, subiect al acestui drept. Se stie, Comunitatea Internationala nu dispune de mijloacele apte pentru a putea garanta coexistenta normelor. Si tocmai lipsa unui titlu regesc si a fortelor armate face ca toate nobilele intentii afirmate cu mare convincere dupa tragedia ultimului razboi mondial, sa devina utopii. Directia in care putem privi deci, e aceea care ne permite realizarea concreta a principiilor ratificate in declaratia din ''48, pentru ca, dupa parerea eseistului, ordinea internationala va depinde de aceasta. A intarit si a confirmat de curand cu toata energia tutela drepturilor omului, si comitatul care a redactat proiectul
Declaration on Human Duties and Responsabilities, (Declaratia Indatoririlor si Responsabilitatilor Omului) prezentata la
UNESCO cu indemnul de a fi discutata in adunarea ei generala. Noutatea consta in introducerea unui concept de responsabilitate la care sunt chemati nu doar cetatenii, dar si organizatiile si entitatile societatii civile, a caror activitati sunt inspirate respectand drepturile omului, in timp ce restul confirma continutul declaratiei din ''48.
Mai multe recenzii despre Drepturile Omului - o cotitura in politica internationala