ROMÂNIA ÎN UE:
MANUAL DE UTILIZARE La apariţia în a doua jumătate a anului 2006 a revistei
euROpeanul, România nu avea încă statutul oficial de membru al
Uniune Europene. De la 1 ianuarie 2007 România – cu actele în regulă – a intrat în Europa. Aceasta este o expresie dragă politicienilor din ţară, dar care , pentru mare parte dintre români, are o mulţime de înţelesuri încă neclare –scrie Alexandru Lăzescu în revista susmenţionată.
Este evident
că România n-a devenit brusc o ţară a făgăduinţei. Discursul public se vorbeşte în principal de două lucruri: de banii, care vor veni de la
c, în total
mai mult de
30 de miliarde de euro în şapte ani, şi de libertatea de mişcare a românilor în Europa. Dar din
30 de miliarde de
euRO 10 reprezintă contribuţia noastră la bugetul comunitar pentru perioada 2007 – 2013 şi este important, că această trebuie să şi cheltuim inteligent şi eficient. Pentru că
fondurile structurale sunt doar un instrument cu ajutorul căruia proiectul de transformare şi modernizare a României să poate fi mai uşor împlinit. Sub presiunea Bruxelles-ului, instituţiile au început să devină mai performante, mai responsabile. S-a schimbat şi statutul internaţional a României. Aderarea oferă oportunităţi mai degrabă decât soluţii miraculoase. De exemplu Irlanda s-a axat pe priorităţi cu număr relativ mic, dintre care s-au aflat educaţia şi noile tehnologii. Spania a exploatat la maxim şansa oferită de aderare la UE. Însă de exemplu Grecia a făcut aceasta în mai mică măsură.
Trebuie să hotărâm cum vrem să transformăm România, care sunt domeniile prioritare? Şi nu numai la nivel central, dar şi la nivel de bază, la comunităţi locale. Dacă în domeniile de construit drumuri, poduri, lucrări edilitar – gospodăreşti sun relativ clare, în domeniile dezvoltării localităţilor, de la probleme de urbanism la modernizarea serviciilor publice sau la promovarea mediului de afaceri este mult de făcut.
Mai multe recenzii despre euROpeanul, Alexandru Lăzescu