Imaginea unei ţări este strâns legată
de stofa clasei politice de a şti
să conceapă
şi a duce
mai departe o imagine cât mai relă şi de bun augur peste hotare, pentru ca străinii să
nu ne arate cu degetul
la modul negativ. Lăsând la o parte cetăţenii care călătoresc în străinătate în interes personal sau de serviciu, la muncă sau la furat (trebuie s-o recunoaştem şi pe asta) politicienii noştri ar trebui să fie cel mai concludent exemplu de imagine, dar după cum se comportă în ograda proprie mira-m-aş să fie altfel şi peste hotare. N-am văzut pe niciunul care să lase interesele personale pe un loc inferior şi să pună mai presus de orice interesul naţional. Cum să-şi permită dumnealor aşa ceva, când ciolanul pe care-l rod este aşa plin de bunătăţuri. O dată la patru ani sau chiar mai des, pentru
că la noi se poartă, mergem la vot să alegem pe cei care trebuie să ne reprezinte fără nici o reţinere interesele. Votăm fiecare cum ne dictează conştiinţa şi cum ştiu partidele să ne amăgească cu fel de fel de promisiuni. După ce-i votăm, aleşii îşi schimbă atitudinea la 180 de grade vis a vis de promisiuni. Vorba aceea: voi chiar aţi crezut că fac ce am promis ?
După asezarea dumnealor pe scaune încep socotelile ce şi cum şi de unde să se îmbuibe şi să-şi rotunjească veniturile. N.B. o să-i recunoşti după umflătura de la guşă şi după nesimţirea cuvintelor (perlelor) pe care le scoat din gură.
Încep plimbările de la un partid la altul uitând că alegătorul a pus ştampila crezând în ideologia partidului care l-a promovat. În momentul alegerii ca parlamentar nu ar mai trebui să presteze şi alte funcţii (la noi aleşii neamului sun tunicate şi merită să aibe n funcţii, ca să poată lua bani din cât mai multe părţi), ci numai una singură. Privesc şi nu-mi vine să cred cum domnii miniştrii sunt şi senatori sau deputaţi şi şefi de departamente, colegii sau cum naiba s-or mai chema. Pe parcursul mandatului respective, dacă nu-i convine ceva sau este exclus din partid trece imediat la alt partid uitând (şi aici mă repet) că el a fost ales pe listele unui anumit partid. O altă chestiune mai ruşinoasă ca să nu zic mai gravă este aceea că unii îşi fac în timpul mandatului un alt partid, care normal că nici nu a participat la vot, pentru că la momentul respective nu exista ca formaţiune.
Asta nu este o încălcare flagrantă a legii ? Dar acestor buruieni nu le pasă de nimeni şi nimic şi-şi fac în continuare numărul. Nu cred că am să trăiesc să văd un parlamentar sau ministru român că-şi dă demisia de onoare din funcţie, dacă se consideră că nu este capabil. La noi cuvântul demnitate şi onoare nu există decât în vocabular. Ăştia sunt pripaşii societăţii noastre. Ăştia sunt cei care vin de nicăieri şi se aciuază la orice masă care le oferă cât mai multă hrană şi pe gratis fireşte. Ăştia sunt buruienile şi la propriu şi la figurat, câmpurilor politice iar noi oamenii de rând, cai mulţi care produc lapte şi miere pentru aceşti trântori nu putem face mai nimic, pentru că sunt aşa de legaţi unii de alţii încât lanţul nu se rupe niciodată.
Mai multe sumare despre Ruşine să le fie!