Suntem
sau nu suntem singuri în univers?
Este o întrebare cu multe răspunsuri pur teoretice, pentru că nu s-a demonstrat ştiinţific nici una din variante. Posibil să fim. Posibil să nu fim. Posibil să existe
un univers în expansiune sau un univers în regresie. Indiferent care din aceste ipoteze aduce mai multe argumente, un singur lucru este clar: viaţa în sine este un diamant inegalabil. Necunoaşterea ştiinţifică despre ceva duce implicit la presupuneri, teorii fantastice, care majoritatea covârşitoare nu pot fi demonstrate sub nici o formă. Poate dintr-o întâmplare a apărut viaţa pe Terra
şi tot printr-o întâmplare poate să şi dispară. Sunt lucruri inexplicabile şi, aici nu neapărat necunoaşterii miezului problemei, ci pur şi simplu nu le putem explica. Un exemplu foarte concludent în acest sens este vizualizarea universului în timp şi spaţiu. Este întradevăr o noţiune imposibil
de explicat. De
unde vine sămânţa vieţii şi unde se duce? Nimeni nu ştie şi nici nu ştiu dacă cineva va şti vreodată. Întrebări grele şi răspunsuri fără rezultat. Dacă suntem singuri în univers, atunci de ce şi de cine ne temem? Dacă nu suntem singuri, atunci unde sunt şi cam cum ar arăta presupusele fiinţe extraterestre? Este posibil să fim primii în univers sau ultimii sau mai există şi alte lumi paralele? Iarăşi întrebări ciudate. Mă tot întreb care este sensul acestei existenţi în universul înconjurător? Îmi puteţi răspunde dumneavoastră sau mă întreb degeaba! Curioasă şi controversată viaţa în general. Nu cred că o să-i dăm de capăt! De multe ori m-am întrebat: de unde începe universul şi unde se termină? Greu răspuns. La teorii filosofice nu ne întrece nimeni. Ştiinţa însă este un domeniu greu accesibil, când nu ai la îndemână armele adecvate, pentru a străpunge necunoaşterea şi a lămuri diamantul vieţii.
Mai multe sumare despre Intrebari