Sunt lucruri, care
se spun şi lucruri, care în mod normal şi firesc nu se spun. Nu se spun din diverse motive: ori nu se spun,
pentru că ne
este ruşine, frică, teamă sau pur şi simplu nu se spun, pentru că aşa doreşte autorul. Dar multe lucruri ar fi foarte normal să se spună, pentru ca noi, cei din jurul acelei sau acelor persoane ar trebui să ştim despre acel, acele lucruri. Adevărul este exact
la polul opus, deoarece multe lucruri nu trebuie să le ştim, chiar dacă cei în drept a ne informa ar trebui să ni le spună. Asta se întâmplă cam rar, deoarece nu toate lucrurile spuse sunt şi cu valoare şi deci, nu vom afla decât ceea ce nici nu prea ne interesează sau lucruri banale, care cu
de la sine le-am fi dedus. Pentru ca să spui lucrurilor pe nume trebuie să ai curajul, permisiunea sau calitatea să o faci. Degeaba spun, eu, că mâine va ninge sau mai ştiu ce se va petrece, dacă nu sunt în măsură să o spun. Şi, chiar dacă o spun or nu sunt băgat în seamă ori nu mă ascultă nimeni şi chiar dacă mă ascultă, totuşi cineva mă tratează cu simplă indiferenţă. Una este sî iasă pe un post de televiziune Traian Băsescu şi să afirme că România nu a recunoscut declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo şi alta este să apară Doru Octavian Dumitru şi să facă aceeaşi afirmaţie. Nu trebuie să vă explic cine este crezut şi cine nu. Degeaba apar în mass-media tot felul de articole care mai de care mai pompoase, pentru că rezultatul este cel scontat: lucrurile spuse doar pentru a face să crească ratingul au aceeaşi valoare şi credulitate precum aş spune eu, că apa curge de jos în sus. Vorba aceea: nu eşti pe meserie du-te domnule la şcoală şi învaţă carte şi după aia discutăm. Pe noi, oamenii în general, nu ne întrece nimeni la politică şi la fotbal. Politica însă, se lasă foarte greu la stomac şi fotbalul îţi înmoaie picioarele. Bine este să ne vedem fiecare de lucrurile, pe care le ştim cel mai bine şi pentru care am învăţat, la timpul respectiv, multă carte şi de care acum nu aveam niic-un fel de habar.
Mai multe sumare despre Vorbe, vorbe ....!