Demnitatea
Summary rating: 4 stars
2 Recenzie
Vizite:
63
cuvinte:
600
Publicat în: februarie 25, 2008
Dacă privim cu totală pasivitate la tot ceea ce se petrece în jurul nostru nu o să se schimbe niciodată nimic şi nimeni nu ne poate ajuta în vreun fel. Acest mod de atitudine şi gândire bolnav nu face decât să dea apă la moară unora, care bat din palme la prostia noastră. De ce să nu putem cultiva în rândul maselor de oameni acea demnitate dusă până la extrem, unde patria este şi va fi mai presus de toate. Ne ferim de asemenea cuvinte, deoarece le este frică unora să le folosească, pentru că în trecut au fost aşa de des folosite şi poate că nu a fost rău, încât astăzi ne este teamă să nu ne considere cineva comunişti. Vedeţi-vă de trabă, domnilor! Politica asta este aşa de grea şi şireată uneori, că nici nu ştii cum să reacţionezi la atitudinile altora, din afară, care fac afirmaţia că a fi patriot înseamnă a fi de acord cu gândirile comuniste. Total fals. Trebuie luat tot ce este bun şi de la comunişti şi de la fascişti şi de la regalişti, ş.a.m.d. A avea demnitate în tine înseamnă mai presus de toate a fi ataşat cu trup şi suflet de propriul tău popor. Ştiu, că pentru unii demnitatea este în buzunarele proprii umplute cu banii altora, care au asudat pentru ei, dar asta nu înseamnă, cum zicea cineva, că dacă a plecat în afară să muncească şi să-i facă pe ăia oameni înseamnă că nu area demnitate. Demnitatea, trebuie învăţată din fragedă copilărie şi continuată chiar şi în afara graniţelor ţării. A fi demn de ceea ce faci, pentru tine, familia ta şi poporul tău prin muncă şi comportament (în limita bunului simţ) nu este o ruşine sau o înjosire. A munci, fie şi în afară, nu este deloc o ruşine, dar să muncim cu demnitate, pentru a nu ne face de râs şi batjocoră.