schimbarea incadrarii

1.SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII PRIN ÎNCHEIERE ÎNAINTEA JUDECĂRII. PUNEREA ÎN DISCUŢIE. INCOMPATIBILITATEA             Potrivit art. 334 din CPP, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare, dar nu trebuie să hotărască asupra schimbării încadrării decât la judecarea cauzei şi adoptarea soluţiei. Aşadar, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor noua încadrare juridică, neavând posibilitatea schimbării efective a acesteia, ce constituie o judecată de fond şi o pronunţare asupra soluţiei ce va fi dată cauzei referitor la încadrarea juridică a faptei.         În consecinţă, judecătorul care prin încheiere, înainte de soluţionarea procesului, a dispus schimbarea încadrării juridice, s-a pronunţat anterior cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză, devenit incompatibil de a participa la judecată, conform art. 47 alin. 2 din CPP. Existând deci, caz de incompatibilitate, hotărârile au  fost casate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă. (dec. secţiei penale nr. 2742/27.11.1997).           2.Aplicarea art. 73 lit. „b” CP, referitor la circumstanţa atenuantă legală a provocării, a art. 74 CP, referitor la circumstanţele atenuante judiciare şi a art. 76 CP referitor la efectele circumstanţelor atenuante ţin de individualizarea pedepselor, iar nu de încadrarea juridică a faptei (secţia penală, dec. nr. 1493 din 06.04.2000).         Aşadar, reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice şi nu este necesar ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor. Într-adevăr, reţinerea circumstanţelor atenuante nu constituie o schimbare a încadrării juridice, câtă vreme încadrarea juridică presupune stabilirea textului de lege care prevede şi sancţionează fapta penală, precum şi caracteristicile infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului. Pe  de altă parte, nerespectarea art. 334 CPP, privind punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice, nu conduce la casarea hotărârii, dacă nu se face dovada că s-a adus o vătămare inculpatului. Aceasta deoarece disp. art. 334 CPP au caracterul unei garanţii de care inculpatul, personal sau prin apărători, să poată beneficia şi în mod evident va uza de aceste prevederi legale numai atunci când va aprecia că i s-a adus o vătămare, în caz contrar neavând interes. (secţia a II-a penală, dec. penală nr. 1580/1999).                 3. Schimbarea încadrării juridice. Omisiunea instanţei de a o pune în discuţia părţilor. Consecinţe           Omisiunea instanţei de a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, atrage nulitatea sentinţei pentru că s-a adus o vătămare dreptului la apărare, care nu poate fi înlăturată în alt mod. Aceeaşi este soluţia şi atunci când schimbarea de încadrare se face dintr-o infracţiune mai gravă în alta mai puţin gravă (secţia I penală, dec. nr. 1037/A/22.07.1998).                 4. Schimbarea încadrării juridice. Procedură           Prin schimbarea  încadrării juridice a faptei, fără ca instanţa să fi pus noua încadrare juridică în discuţia părţilor şi fără să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă, eventual amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, s-au încălcat prev. art. 334 CPP.           Sentinţa primei instanţe, prin care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din forma simplă în una din formele agravate ale infracţiunii de tâlhărie fără a se pune în discuţia părţilor noua încadrare constituie caz de nulitate absolută, sancţionată cu desfiinţarea sa totală şi trimiterea cauzei spre rejudecare.