Legitima aparare
Summary rating: 2 stars
20 Recenzie
Vizite
:
885
cuvinte:
900
Publicat în: mai 21, 2007
. LEGITIMA APĂRARE
Plan:
1.Noţiunea şi caracterizarea legitimei apărări
2. Condiţii privitoare la atac şi apărare
Atacul să fie direct, imediat, material şi real.
Atacul să fie оndreptat оmpotriva propriei persoane, a altei persoane sau оmpo triva unui interes public.
Atacul să pună оn pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
Apărarea este admisă pentru a respinge un atac оndreptat оmpotriva unei persoane sau a unui interes public;
Apărarea să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală;
Apărarea să fie оndreptată оmpotriva atacantului;
Apărarea să fie concomitentă cu atacul;
Apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului.
1.Noţiunea şi caracterizarea legitimei apărări
Prin dispoziţiile alin. (1) din art; 24 şi alin. (2) din art. 26 ale Constituţiei Republicii Moldova fiecărei persoane se acordă dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la faptele de оncălcare a drepturilor şi libertăţilor sale.
(1) Potrivit alin. (1) al art. 36 din CP al RM, nu constituie ifracţiune fapta prevăzută de legea penală săvвrşită оn stare de legitimă apărare.
Este оn stare de legitimă APĂRARE persoana care săvвrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, оndreptat оmpotriva sa, a altei persoane sau оmpotriva unui interes public şi care pune оn pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
Este оn legitimă apărare şi persoana care săvвrşeşte fapta, prevăzută
la alin. (2), pentru a оmpiedica pătrunderea, оnsoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, оntr-un spaţiu de locuit sau оntr-o altă оncăpere.
Prin reglementarea legitimei apărări nu se recunoaşte dreptul de a comite fapta prevăzută de legea penală оntr-o asemenea оmprejurare, ci că legea penală riu intervine datorită existenţei unor situaţii deosebite, care impun celui care acţionează un anumit comportament ieşit din comun. Fapta comisă оn stare de legitimă apărare nu a fost niciodată pedepsită. Romanii spuneau că este оngăduit a respinge forţa prin forţă, şi acest drept оl are omul de la natură. "Atunci cвnd viaţa noastră e primejduită de silnicia hoţilor sau de armele vrăjmaşilor -spunea Cicero -, orice chip ce ne оngăduie scăparea este bun şi cinstit." Pravila lui Caragea prevedea: "Cine va omorо apărоndu-şi viaţa de primejdie nevinovat este..." La fel şi Pravila lui Vasilelupu: "Cela ce ucide pre omul cela ce vine asupra lui să-1 ucidă nu se va certa niciodată, iară de va merge neştine să ucidă pre cineva si acela оl va оntоmpina şi-1 va ucide pre dоnsul, atunci să nu se cheme că l-au ucis neştine, ca să dzоcă că s-a ucis singur
De-a lungul timpului conceptul a evoluat. оn doctrină găsim numeroase оncercări de identificare a fundamentului acestei categorii juridice; оn funcţie de opiniile exprimate s-au conturat două tipuri de teorii asupra fundamentu lui legitimei apărări, şi anume teoriile subiective şi teoriile obiective.
Potrivit teoriilor subiective (teoria instinctului de conservare şi teoria constrоngerii morale) legitima apărare se fundamentează pe invincibilitatea instinctului omenesc de apărare оn faţa unui atac care оi pune оn primejdie viaţa sau integritatea corporală. Acestea au fost criticate de susţinătorii opiniilor după care legitima apărare ar fi un drept, menţionоndu-se şi faptul că ele ignoră caracterul injust al agresiunii.
Оn cadrul teoriilor obiective (teoria negaţiei injustului, teoria retribuţiei răului prin rău, teoria coliziunii de drepturi şi obligaţii, teoria apărării publice subsidiare, teoria utilităţii speciale, teoria exerciţiului funcţiei publice, teoria dreptului subiectiv cu caracter public) - legitima apărare este privită ca o cauză obiectivă de justificare, ce acţionează in tem, acţiunea sa fiind conformă dreptului. Aceste teorii resping ideea constrвngerii psihice şi susţin că legitima apărare ar fi un drept, conferit de lege celui aflat оn faţa unui atac.
Deci, оn prezenţa unui drept nu se poate vorbi de vinovăţie şi de răspunderea penală a făptuitorului. Aceste teorii, deşi interesante, nu pun оn lumină esenţa reală a legitimei apărări şi conţin unele idei care nu pot fi acceptate. Fundamentul real al оnlăturării caracterului penal al faptei, оn caz de legitimă apărare, este constrоngerea psihică şi, deci, absenţa vinovăţiei.
Persoana aflată оn faţa unei agresiuni, care prezintă pentru ea, pentru altul sau pentru un interes public un pericol grav şi iminent, este constrоnsă să reacţioneze оn scopul apărării valorilor sociale ameninţate grav de un atac periculos. Acesta este şi temeiul оnlăturării vinovăţiei şi al caracterului penal al faptei săvвrşite оn legitimă apărare.
Dreptul la legitima apărare оl au оn mod egal toate persoanele, indiferent de pregătirea lor profesională sau specială, precum şi de situaţia de serviciu, оn acest caz fac excepţie de la regula generală persoanele оn ale căror atribuţii de serviciu intră apărarea drepturilor persoanei, a intereselor publice (de pildă, poliţiştii). Neоndeplinirea acestor obligaţiuni poate avea drept urmare aplicarea sancţiunilor disciplinare sau a pedepselor penale, de pildă, pentru neglijenţă оn serviciu (art. 329 din CP al RM).
Оn art. 14-17 ale Legii RM cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990 sunt stipulate condiţiile şi limitele aplicării forţei, a mijloacelor speciale şi a armei de foc de către colaboratorii poliţiei pentru apărarea cetăţenilor şi pentru autoapărare contra unor atacuri ce constituie un pericol real pentru viaţa sau sănătatea lor, precum şi оn alte situaţii stipulate nemijlocit оn lege.
Pentru majoritatea cetăţenilor dreptul la legitima apărare reprezintă un drept al lor subiectiv. Acest drept aparţine persoanei indiferent de prezenţa sau absenţa posibilităţii de a evita atacul prejudiciabil (posibilitatea de a fugi sau de a chema оn ajutor alte persoane). Tocmai din această cauză legitima apărare este considerată pe bună dreptate o activitate activă, ofensivă. Nimeni nu este оn drept să reproşeze celui ce s-a apărat faptul provocării de daune fizice, atunci cвnd acesta ar fi putut să-şi apere drepturile prin fuga de la locul incidentului, prin crearea unor obstacole оn faţa atacantului etc. Caracterul activ, ofensiv al legitimei apărări este indicat şi оn unele legi, ale căror dispoziţii permit aplicarea armei pentru оnlăturarea unui atac prejudiciabil Legea RM cu privire la arme nr. 110-XIII din 18.05.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 4/43 din 08.09.1994, art. 36-38.
Legitima apărare reprezintă o metodă eficientă de luptă cu criminalitatea. Ea constituie, de asemenea, o metodă de prevenire a acţiunilor prejudiciabile, оntrucоt pericolul de a fi omorоt sau vătămat corporal nemijlocit ia locul atentatului de cele mai dese ori intimidează mai mult făptuitorul decоt posibilitatea aplicării ulterioare a unei pedepse.
2. Condiţii privitoare la atac şi apărare
Legitima apărare se caracterizează prin existenţa unui atac, a unei agresiuni care pune оn pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public şi care impun cu necesitate acţiuni de apărare pentru ocrotirea şi protejarea valorilor sociale menţionate expres de lege. Atоt оn jurul atacului, cвt şi al apărării, legiuitorul şi teoreticienii au asociat o serie de condiţii menite să caracterizeze apărarea şi atacul, din punct de vedere penal.
Atacul sau agresiunea este o comportare violentă a persoanei, o atitudine ofensivă ce se materializează, de regulă, оntr-o acţiune оndreptată оmpotriva valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Din această definiţie rezultă că fapta trebuie să aparţină neapărat omului, de aceea atacul venit din partea unui a
Mai multe sumare despre Legitima aparare