Haptonomia

Despre haptonomie Medicul olandez Frans Veldman a cercetat timp de cinci decenii surprinzatoarele posibilităţii de comunicare prin atingere umană. A folosit cu succes rezultatele studiilor sale si le-a promovat până în prezent.  El denumeşte aceasta nouă stiinţă de comunicare tactilă haptonomie. Noţiunea provine de la cuvintele greceşti „hapto“ care înseamnă „atingere, contact“, şi „nomos“, „lege, regulă“. În multe ţări occidentale există adepţi  declaraţi ai haptonomiei, care îşi desfaşoară activitatea în ginecologie şi obstetrică. Să vedem în continuare cu ce se îndeletniceşte haptonomia. În timpul controalelor prenatale, când doctorul palpează burta pacientei sale, el o atinge de fapt. Conform haptonomiei, atingerea nu e doar raţională, ci şi emoţională, antrenând toate simţurile, încercând să-l facă pe "interlocutor" sa se simtă  puternic  şi să perceapă sentimentele celuilalt. Oricât de ciudat ar parea, aceasta este o calitate pe care o are orice om, dar, la cei mai mulţi dintre noi, aceasta calitate este atrofiată sau puţin modificată. Ea poate fi însă activată. În vreme ce atingerea reală ( de exemplu în timpul unui consult medical) determină o contracţie involuntară a musculaturii şi ţesuturilor, contactul haptonomic are efectul contrar: pielea şi musculatura se destind şi chiar şi psihicul se relaxează. În corp se răspândeşte o căldură plăcută, iar pacientul se simte capabil să realizeze contactul cu celălalt. În viaţa de zi cu zi, suntem nevoiţi să păstrăm o anumită distanţă faţă de ceilalţi. De aceea, relaxarea (starea de bine) nu reuşeşte întotdeauna din primele momente, chiar dacă profesorul de haptonomie este foarte experimentat. Dimpotrivă, gravidele şi viitorii taţi reuşesc, deseori, doar după o oră de iniţiere, să se apropie haptonomic de bebeluşul lor. Fătul, dornic ca orice fiinţă umana de dragoste şi contact social, se bucură de sprijinul primit şi reacţionează la el. Uneori, uterul şi musculatura abdominală se relaxează în asemenea masură, încât mişcările copilului dintr-o parte în alta sunt uşor de văzut din afară. Cei care se bazează pe haptonomie pot învăţa să-şi intensifice şi să-şi clasifice sentimentele, trăirile. Viitoarele mame care suferă contracţii premature işi pot atenua durerile şi frica prin contactul afectuos cu copilul lor: in consecinţă, burta se relaxează imediat, iar bătăile cordului fetal se temperează, se normalizează. De asemenea, durerile cedează.  Un uter moale şi relaxat îi lasă fătului mai mult spaţiu şi libertate de mişcare, chiar şi în ultimele luni de sarcină. Placenta e astfel irigată mai bine cu sânge, iar copilul primeşte în acest fel mai mult oxigen. De asemenea, părinţii pot învaţa să-şi întâmpine haptonomic copilul la venirea lui pe lume. Aceasta nu înseamnă că naşterea va fi mai puţin dureroasă, însă durerile vor fi mai uşor de suportat dacă femeia se concentrează asupra copilului, iar musculatura abdominală şi ţesuturile perineale vor fi moi şi elastice. Dacă naşterea nu avansează, deoarece poziţia capului fetal nu este optimă, mama poate să încerce o corectură a poziţiei: "vino puţin înapoi", pare a zice mâinile ei. Teama de a nu manipula copilul este nejustificată. Copilul reprezintă în acest proces medical dascălul. El arată foarte clar ceea ce îi place şi ce nu. Astfel, părinţii învaţă de pe acum să-i respecte personalitatea, iar acest lucru constituie o experienţă benefică pentru copil.Taţilor li se cere o delicateţe şi o grijă cu totul speciale. Dacă vor să fie aproape de copil, ei trebuie să-l atingă încă dinainte de a se naşte, prin pielea şi corpul viitoarei mame. Pe copiii asistaţi haptonomic la naştere, contactul anticipat cu lumea exterioară şi atenţia care li se acordă îi fac mai puternici. Părinţii îşi cunosc astfel copilul înainte de venirea lui pe lume, ceea ce avantajează evoluţia unor etape ulterioare naşterii.