Istoria ventilatiei dateaza din vremurile Egiptului antic. Scrierile antice ale Egiptenilor pe papirus arata cum egiptenii
si grecii descriu tehnicile respiratiei, si chiar, in vechiul testament, exista o descriere a profetului Elisha facand respiratie gura la gura unui copil pentru a-l salva de la moarte.
Hipocrate, parintele medicinei (460-375 ien) a realizat prima descriere a intubarii endotraheale. Trebuie introdus un un tub in trahee de-a lungul mandibulei, astfel incat aerul sa poata patrunde in plaman prin aceasta.
In mitologia greaca apare, desi nu foarte clar, ca forma de a da viata cuiva, punerea gurii peste gura celuilalt.
Prima forma de
ventilatie mecanica a fost aceea a lui Paracelsus(1463-1541). Acesta a folosit "burduful de foc" conectat la un tub, introdus in gura pacientului, ca dispozitiv de ventilatie mecanica. In acelasi timp, Vesalius a realizat o ventilatie pe un porc prin trahestomie(1543), urmat de Hook care a folosit burduful cu aripioare la un caine.
John Hunter este prima persoana care dezvolta burduful dublu pentru resuscitare (1775). In dispozitivul lui, aerul poate fi tras inauntru si in afara prin doua unitati separate.
Urmeaza ventilatia prin presiunea negativa. Este numita " Plamanii de fier" si aplica presiune negativa asupra cavitatii pieptului.Functioneaza in asa fel incat pieptul pacientului se afla inchis in cutie iar capul este separat. pacientii cu paralizie musculara respiratorie cronica s-au descurcat bine zeci de ani cu plamanii de fier.
In 1952, in timpul epidemiei scandinave s-au pus bazele controlului modern al ventilatiei mecanice,PEEP cu presiune pozitiva expiratorie.