Prezentul dicţionar veterinar român –
maghiar, editat în anul 1999 alături
de cel maghiar – român, este primul care
se referă şi la alte limbi decât
dicţionarele explicative a termenilor de specialitate. Conţine
traducerea termenilor folosiţi în ştiinţele veterinare. Lucrarea conţine o anexă cu
traducerea denumirii ştiinţifice ale bolilor, dar şi a sinonimelor sub care
sunt cunoscute acestea. Dicţionarul este dedicat în primul rând celor care
având ca limbă maternă maghiara, studiază medicina veterinară – de la liceu la
facultate – în limba română, dar este de un real folos şi celor care practică
această meserie. Utilitatea dicţionarului poate fi demonstrat şi de deţinătorii
de animale care sunt interesaţi în păstrarea sănătăţii acestora, dar şi a
familiei lor.