Aloe e o
planta originala din Africa Centrala
si cuprinde diverse specie si varie forme.
E o planta cunoscuta
de 5.000 de ani
pentru proprietatile sale medicinale. Ea e citata
in Vechiul Testament, in Vangeli si in documente foarte antiche
Ce au transmis uzul Aloei
agiptienilor, chinezilor,indianilor si popoarelor arabe.
Consumatorii americani au cunostinte vaste in ceea ce priveste folosirea Aloei
ca bautura, preparand gelul sau proaspat cu sucul diverselor fructe sau legume. Ei folosesc aceste sucuri pentru constipatie, tuse, rani, ulcere, diabet, cancer, hemoroizi, artrita, emicranie, artrita, intarirea sistemului imunitar si altele.
O echipa de medici americani care a examinat pe cei care au supravietuit la Hiroshima si Nagasaki, si ranile acestora cauzate de arsura radiatiilor, rani ce fusesera ingrijite cu Aloe Vera, au ramas uimiti de incredibila rapiditate a procesului regenerativ, de reducerea cicatricilor si durerilor in arsuri ce pareau incurabile, unde toate alte tentative falisero.
Marturii istorice.
Nimeni nu poate afirma cu precizie de cat timp planta de Aloe este considerata o planta medicinala.
Unul dintre primele exemple de uz farmacologic al Aloei este adusa la lumina de o gravura sumerica pe o tablita de argila ce a rezultat a fi din anul 2100 i.H., dar exista desene ale acestei plante si pe peretii templelor Egiptului Antic, de o vechime de mai bine de 4000 de ani i.H.
Documentul cel mai antic in care a fost gasit numele de Aloe Vera e Papirusul din Ebers (circa 1500 i.H.) care este in prezent conservat la Universitatea din Lipsia (Germania), in care sunt enumerate toate proprietatile salutare a limfei acestei plante si descris modul in care era utilizzata in Egiptul Antic.
Egiptienii o numeau "PLANTA IMORTALITATII". Au fost gasite desene si descrieri terapeutice intr-un templu din 4300 i.H., fiind folosita inmpreuna cu alte ingrediente in procesul de imbalsamare.
Hipocrate (460-337) i.H.) cel mai mare medic al antichitatii, fondator al primei scoli de medicina, a lasat toate cunostintele sale in mai bine de 60 de tratate, in care citeaza de multe ori folosirea Aloei, citate intere in care descrie proprietatile antiinflamatoare, rigenerante, dezinfectante si impotriva arsurilor.
Insusi ALEXANDRU MAGNO a cucerit Insula Socotra (langa cornul Africii) deoarece aceasta insula avea plantatii nenumarate de Aloe, vrand sa-si asigure o mare cantitate de aceasta planta pentru a ingriji ranile soldatilor sai in timpul campaniilor militare.
GANDHI spune ca sanatatela sa depinde, in afara credintei sale, si a obisnuintei de a se hrani cu ALOE VERA.
Planta de Aloe era folosita si de reginelor Egiptului Antic, Cleopatra si Nefertiti, ele foloseau creme, amestecuri pe baza de aloie, beau sucuri diverse cu amestec de aloie, iar cu gelulul frunzelor proaspete, faceau masaje.
Cavalierii TEMPLARI o numeau “ELIXIRUL IERUSALIMULUI” si o consumau in mod frecvent amestecand sucul ei cu vin de palma.
Dioscoride, medic grec (20 - 70 i.H.), autorul celui mai antic tratat de farmacologie “Materia Medica”, o descrie amanuntit si afirma ca insusi corpul lui CRISTOS fusese uns si parfumat cu ALOE si MIR.
Pliniu cel Batran o recomanda pentru VERUCHE, CONDILOMI, FIBROMI CUTANEI, TUMORI CUTANEI SI HEMOROIZI, iar ca uz intern pentru toate patologiile intestinului.
Regele Salomon si-o coltiva personal in scop terapeutic.
Populatiile indienilor “ Pielerosie” o utilizau pentru reintinerirea tesuturilor, consumand atat sucul Aloei, dar si ungandu-si corpul cu frunze proaspete.
Populatiile MAYA o foloseau hranindu-si nou-nascutii.
E numita “CRINUL DESERTULUI” de catre arabi si beduini, (Tuareg, mit
Mai multe sumare despre Un miracol numit ALOE ! (Parte I)