Mergem prin magazine sa cumparam orice, sau aproape orice, fara sa simtim ce ar trebui sa daruim persoanelor pe care se presupune
ca le iubim. Daca am fi oameni cu totii si oameni cu adevarat, fiecare zi a vietii noastre ar fi o daruire de sine permanenta! Ar fi suficient si atat! Nu ar mai trebui si alte lucruri, mai mult sau mai putin de pret. Iubirea este cel mai minunat dar pe care il putem face in primul rand cu propria persoana (atentie! nu este vorba de egoism), ca mai apoi sa putem sa extindem aceasta stare de a fi
IUBIRE, catre semenii din jurul nostru. Vad cum oamenilor de toate culorile, religiile si sexele le este frica sa iubeasca cu adevarat, sa se deschida si sa cuprinda in inima lor pe toti cei ce traiesc la ora actuala, oameni care ne inconjoara. Iubind vei dobandi este o fraza mica, dar cu impact mare. Iubind inseamna de fapt a darui viata si celorlalti care iubesc mai mult sau mai putin decat noi. In momentul in care observam ca nu suntem rasplatiti cu aceeasi ,,cantitate de iubire' ne inchidem in noi si suferim. Mintea este cea care sufera ca reprezentant al egoului. Inima noastra nu stie decat sa iubeasca si asteapta poate chiar o vesnicie, momentul in care cel din fata noastra ne va intoarce candva iubirea noastra incredintata. Oameni, iubiti, iubiti orice si pe oricine, nu conteaza! Cel mai important este sa iubiti! Inima ca transformator divin nu stie altceva decat sa preia iubirea sinelui si sa o daruiasca celorlalte sine ale noastre. Cu totii suntem UNUL si asa este.