Omul care a salvat omenirea, un erou uitat.
26 septembrie 1983, ora 00:40. Sirenele urlă înnebunitor,
luminile de avertizare clipesc insistent, pe ecranele calculatoarelor se pot vedea clar rachete nucleare pe traiectorii îndreptate spre teritoriul URSS, un ofiţer a cărui misiune este să apese butonul roşu care declanşează riposta nucleară şi mai mulţi de militari în faţa terminalelor aşteptând ca
lt.col. Stanislav Petrov să declanşeze ceea ce putea fi al Treilea Război Mondial.
Pe atunci ofiţer al Armatei Roşii, Petrov era însărcinat cu monitorizarea sistemului de avertizare prin satelit şi detectarea oricărui semn de agresiune cu rachete împotriva URSS. Conform instrucţiunilor pe care el însuşi le elaborase, dacă erau detectate rachete balistice americane în zbor spre URSS declanşarea contraofensivei se făcea prin apăsarea faimosului buton roşu, după care ireversibila derulare a reacţiilor în sistemul automat de ripostă s-ar fi sfârşit prin lansarea contra-atacului nuclear fără vreo altă intervenţie umană.
In noaptea de pomină, Petrov observă o primă lansare de la baza militară Malmostrom – statul Montana, SUA. Toţi militarii din camera de comandă şi urmărire au rămas încremeniţi fiind conştienţi de urmări. “
Am început să transmit primele ordine subordonaţilor mei. Pe ecran se vedeau semnele clare a încă 4 lansări de rachete de la aceeaşi locaţie din SUA. Toate cele 5 rachete se îndreptau inexorabil spre noi. Computerul principal nu mi-ar fi “spus” ce să fac. El era astfel construit încât nimic şi nimeni nu putea interveni în operaţiile sistemului după declanşarea butonului roşu.” povesteşte Petrov. Tot ceea ce putea face era să analizeze informaţiile disponibile şi, fie să declare alarma falsă, fie să dea undă verde calculatorului conform unei directive elaborată de el însuşi.
De ce n-a făcut-o? Toate evidenţele pledau în favoarea unui atac iminent. “
Nu puteam admite că, brusc, cineva ar fi “aruncat” cu rachete în noi. Doar cu 5 rachete nu ne-ar fi şters de pe faţa pământului. SUA deţinea nu 5, ci o mie de rachete gata de luptă. Nu se porneşte un război cu numai 5 rachete. Situaţia nu părea să semene cu vreun scenariu imaginat de strategi sau spionajul militar. M-am întrebat, apoi, dacă mi-aş asuma răspunderea declanşării unui nou război mondial. Răspunsul a fost – NU”, povesteşte, mai departe, Petrov. Stăpânindu-şi cu greu emoţia în atmosfera de tensiune extremă, Petrov raportează eşaloanelor superioare starea de alarmă pe care o declară falsă. Dacă se înşela, eroarea ar fi devenit evidentă în câteva minute; sistemul de detecţie timpurie avea un avantaj de 15 minute faţă de radarele de sol. După un sfert de oră, nici o rachetă inamică nu s-a apropiat de teritoriul URSS.
Deşi iniţial a fost lăudat pentru acţiunile sale, Petrov a fost marginalizat iar, după ce au fost descoperite numeroase erori şi vicii de operare, a fost îndepărtat de la sistemul de avertizare. Ulterior s-a stabilit că în acea noapte de septembrie, satelitul militar de observaţie Cosmos 1382 se afla într-o poziţie din care razele soarelui reflectate de nori de mare altitudine aflaţi deasupra bazei aeriene americane au fost interpretate drept rachete balistice în zbor de detectorii IR de pe satelit. Coincidenţa de factori şi imperfecţiunile sistemului sovietic de detecţie şi avertizare au generat alerta care putea avea consecinţe catastrofale pentru omenire dacă Stanislav Petrov nu ar fi acţionat corect, cu sânge rece şi promptitudine. În acea noapte, Stanislav Petrov nu trebuia să fie de serviciu, el efectuând o “tură’ peste rând!
Deşi incidentul s-a încheiat fericit, Stanislav Petrov şi-a distrus cariera şi sănătatea. In prezent, lt.col. Stanislav Petrov este bolnav şi trăieşte singur într-un orăşel de lângă Moscova cu o pensie de 180$ pe lună. Recent, ca o tardivă consolare, col. Petrov a devenit membru al Asociaţiei Cetăţenilor Lumii (
Association of World Citizens) cu sediul la San-Francisco, iar la Moscova, în semn de recunoştinţă, în cadrul unei festivităţi speciale, i-a fost înmânat prestigiosul
World Citizen Award.
“
Colonele, în numele locuitorilor din Washington, New-York, Philadelphia, Chicago şi probabil de pe toată planeta, vă mulţumim că aţi fost de serviciu în acea noapte” – iată cuvintele adresate lui Stanislav Petrov de cître reporterul Dennis Murphy de la NBC la 12 noiembrie, 2000.