TEORIILE
PSIHOLOGIEI Există atât
de multe teorii ale psihologiei care sunt strâns legate de cele trei teorii
principale ale psihologiei. Aceste trei teorii sunt următoarele: teoriile
comportamentale, cognitive şi constructivistă. 1.
Teoria comportamentală: Cea
mai "recentă" dintre teoriile psihologice
este cea comportamentală.
Această teorie a fost foarte dominantă în anii ''50 şi ''60 şi a rămas influentă
până în ziua de azi, deşi "noile" teorii au câştigat mult teren. Multe
dintre experimentele comportamentale au fost făcute pe animale şi s-au
concentrat pe comportamentul reflex al unui organism expus
la anumiţi stimuli.
Pe scurt, behavioriştii încearcă să explice procesul de învăţare fără a lua în seamă procesele mentale. Aceştia se
concentrează pe comportamentul observabil şi modul în care un organism se
adaptează la mediu. În ceea ce ne
priveşte, aspectul important al teoriilor comportamentale este că cel care
învaţă este văzut
ca adaptându-se la mediu, iar învăţarea este văzută îndeosebi ca un proces pasiv, prin prisma
faptului că nu există nicio implicare a proceselor mentale. Cel ce învaţă
răspunde, pur şi simplu, la „cerinţele” mediului.
Cunoaşterea este privită ca fiind oferită şi absolută (cunoaștere obiectivă). 2. Teoria cunoaşterii: teoria cognitivă „a
pătruns în interiorul minţii celui care învaţă”, ca să spunem aşa, în sensul că
se consideră că procesele mentale sunt
obiectul primar de studiu şi încearcă să descopere şi să modeleze procesele
mentale ale celui care învaţă, în timpul procesului de învăţare. În teoriile
cunoaşterii, cunoaşterea este văzută
ca nişte construcţii mentale, simbolice
în minţile indivizilor, iar cunoaşterea devine procesul de realizare a
acestor reprezentări simbolice pentru memorie, unde acestea ar putea fi
procesate. În concluzie, abordarea cognitivă şi teoriile cunoaşterii au apărut
ca o perspectivă a „ideii de procesare a informaţiei”, în dauna ideilor
behavioriste conform cărora cel ce învaţă este determinat de către propriul mediu,
adaptându-se astfel pasiv circumstanţelor. Această imagine cognitivă
accentuează procesarea mentală activă,
din partea celui ce învaţă. În orice caz, cunoaşterea
este văzută, la fel, ca fiind oferită şi
absolută, la fel ca în teoria comportamentală. 3. Teoria constructivistă:
ia diverse forme ca şi cea comportamentală şi cognitivă. Teoria constructivistă
vede cunoaşterea ca o entitate
construită realizată de către fiecare dintre cei care învaţă, prin
intermediul procesului de învăţare. Cunoaşterea poate astfel să nu fie
transmisă de la o persoană la alta; ea este (re)construită de fiecare persoană
în parte. Asta înseamnă că ideea de cunoaştere este diferită de cea a
behavioriştilor şi cognitiviştilor care afirmă că „cunoaşterea este oferită şi
absolută”. În constructivism, cunoaşterea
este văzută ca relativă (nimic nu
este absolut, ci variază în funcţie de timp şi spaţiu) şi suspectă de a fi eronată (nimic nu trebuie să fie luat de bun). În
ceea ce ne priveşte, există o diferenţă importantă în cadrul şcolii
constructiviste de învăţare. În principiu, există „teoriile constructiviste orientate cognitiv” şi „teoriile constructiviste orientate social”.
Concluzie: chiar dacă există şi alte teorii în psihologie, cum ar fi
psihanaliza, existenţialismul, psihoterapia etc. cele prezentate mai sus sunt
cele mai importante fiindcă, în analiza acestora, există o mulţime de elemente
pe care se bazează alte teorii psihologice.
Mai multe rezumate despre TEORIILE PSIHOLOGIEI