E dimineaţă. Tocmai m-am trezit din somn. Visasem că batea cineva
la uşă, dar când mi-arunc ochii la fereastră observ doi porumbei bătând cu ciocul în geam.
mai obişnuiesc din când în când
să le mai pun câte ceva
de mâncare
şi nefiind nimic pe pervaz, probabil s-au gândit să-mi atragă atenţia să
nu mai fac asemenea greşeli şi să-i las fără mâncare. Doi porumbei frumoşi, care ca orice fiinţă vie de pe pământ caută, prin diferite mijloace, să convieţuiască cu natura înconjurătoare. Privindu-i nu pot să nu-mi amintesc cu drag anii copilăriei, cănd mă ducea la magazia cu cereale, luam
un pumn de grăunţe şi aruncam pe bătătură, privind apoi îngrămădeala porumbeilor şi vrăbiilor, care se străduiau care mai de care să apuce ceva de mâncare. Aici, în oraş sunt, la mine la bloc, un grup, familie de porumbei, care zilnic fac incursiuni pe la ferestrele locatarilor, pentru a căpăta ceva firimituri de pâine. Privindu-i te face să ai aşa un gând de reproş, că nu au şi ei condiţii mai bune de cuibărit decât nişte deschizături prin zidurile neterminate ale imobilului. Am observat la un vecin, că le-a confecţionat o cutiuţă, dar nu se prea înghesuie nici-un porumbel să o revendice. Probabil că libertatea este mai presus decât condiţiile oferite din inimă, probabil, de acel om şi de aceea nu-i interesează confortul, ca să zic aşa.
Mai multe rezumate despre Dimineata