Rea şi crudă este viaţa uneori. Nu că aş vrea să mă plâng,
dar sunt multe lucruri pe lumea asta, care nu ar trebui să se
întâmple. Viaţa, care şi aşa este scurtă, pentru tot ce am vrea noi să facem,
mai este uneori şi potrivnică şi în loc să ne bucurăm de ea în totalitate ajungem să o urâm. Ştiu, că nu ar trebui să fie posibil aşa ceva,
dar când cineva drag sau foarte drag suferă, fără a putea de multe ori să fie ajutat te duce cu gândul la căi strâmbe şi întunecate. Mai toţi ne punem întrebarea: de ce mi se întâmplă tocmai mie? Aşa este, dar nu avem cu cine ne certa şi încercăm să mergem pe acest drum aşa cum putem. De ce am enumerat toate astea? Cu toţii avem pe cineva apropiat, care suferă mai mult ca noi, dar care, dacă nu-l încurajăm s-ar putea să nu reziste din punct de vedere psihic şi emoţional banalelor boli lumeşti. Ăsta-i ciclul vieţii şi, cât am încerca, în afară de a diminua suferinţa, alte căi spre vindecare nu prea găsim. Ăsta-i ciclul vieţii pe pământ: naşterea duce implicit mai devreme sau mai târziu la sfârşitul drumului: moartea.