De ce om fi noi, oamenii, atât de naivi şi binevoitori uneori nu pot să-mi dau seama. Există un mic moment al vieţii, când ţi-ai da şi cămaşa de pe tine pentru a face bine cuiva. Există momente de bunăvoinţă totală, când ai merge până la extrem, pentru a face o faptă bună şi de multe ori după aceea îţi vine să te dai cu capul de pereţi, deoarece fapta de bunătate se transformă în nerecunoştinţă sau şi mai grav în batjocoră. Nu este deloc corect, pentru că dacă ar exista o persoană divină ar cântări şi ar ar opri nelegiuirile comise de semenii noştri. Fă bine pe lumea asta, pentru că Dumnezeu te va răsplăti pe lumea cealaltă este o chestiune pur teoretică, pentru că nu s-a întors nimeni de dincolo să ne spună că în rai este bine şi în iad este rău. Raiul şi iadul sunt aici pe pământ şi binele şi răul ni le creăm singuri şi uneori şi cu ajutorul altora. Nu putem să fim toţi egali atâta timp cât există conflicte ideologice sau de altă natură. Nu putem să fim egali atâta timp cât între noi există prăpastii socio-financiare şi unde doar cei puternici dictează şi înving întotdeauna. Spre exemplu la o aşa-zisă revoluţie nu vor învinge niciodată masele populare. Ele au doar vaga impresie, şi asta la început, că au ieşit învingătoare. Adevăratul învingător din toate mişcările astea sociale sunt tot cei care au fost la putere şi până atunci. Viaţa ne-a demonstrat aceasta şi niciodată nu s-a produs contrariul. Nici măcar chestiunea cu ,,altă Mărie cu altă pălărie” nu ţine, pentru că este ,,aceeaşi Mărie cu altă pălărie”.
Mai multe sumare despre Schimbarea la faţă