Acest volum ne ofera o privire critica asupra problemelor cele mai pregnante ale societatii moderne, raportata la viziunea
etologica. Konrad Lorenz, unul dintre cei mai de seama etologi si sociologi austrieci, castigator al premiului Nobel, descrie in acest volum 8 fenomene distructive care au loc in societatea moderna. Acestea sunt, dupa cum urmeaza: suprapopularea, pustiirea spatiului vital, intrecerea cu sine insusi, moartea termica a simturilor, decaderea genetica, sfaramarea traditiei, receptivitatea la
indoctrinare si folosirea armelor nucleare. Stilul ui Lorenz este accesibil, cartea poate fi citita si de cei nespecializati, insa substratul acestui volum este unul persuasiv, autorul ne informeaza despre probleme majore pe care oamenii le creeaza si pe care numai oamenii le pot pune capat.
In primul capitol, autorul face o paralela intre organismul biologic si cel social, iar astfel ne ofera viziunea sa etologica asupra societatii ca intreg. In ceea ce priveste suprapopularea, Lorenz sustine ca prin
suprapopulare se pierd emotiile, sentimentele, contactul direct intre fiintele umane. Suntem atat de multi incat nu ne mai suportam; aceasta aglomerare, mai ales in spatiul urban, ne face sa devenim agresivi unii cu ceilalti, apropierea fizica in metrou sau la trecerea de pietoni ne face sa ne indepartam cat mai mult unii de ceilalti.
Tot o consecinta a suprapopularii este pustiirea mediului in care traim. Prin evolutie tehnologica si economica nu facem decat sa exploatam toate resursele pana la eventuala lor epuizare. Apoi, un alt "pacat" este competitia. Am devenit animale de prada care se ataca intre ele, si in aceasta competitie suntem manati numai de bani, timp si
frica. Simtim frica insuportabila de a fi lasati in urma, de a nu gresi, de a saraci, de a nu mai face fata. In argoul englez, aceasta competitie care pune stapanire pe viata noastra se numeste "rat race", intr-adevar, suntem doar niste sobolani care se intrec pentru nimicuri.
Ce se intampla atunci cand aceasta cursa ne domina? Apare asa-numita moarte a simturilor. Conform lui Lorenz, atat animalele cat si oamenii au un simt al placerii, de obisnuire si un simt al neplacerii, de dezobisnuire. Astfel, atunci cand scapam de greutati, simtim placere si ne obisnuim cu acest confort, suntem chiar dependenti de el si nu mai admitem altceva decat satisfactia imediata. Din pacate, aceasta cultura a confortului se bazeaza pe evitarea obstacolelor, si daca nu mai exista aceste obstacole care sa ne faca nefericiti, nu mai avem cu ce sa comparam adevarata fericire.
Autorul continua cu decaderea genetica, prin degradarea normelor. se pare ca devenim din ce in ce mai putin umani, nu mai dam dovada de comportament prosocial, nu mai stim sa ne ajutam intre noi si ce este si mai rau, nu mai stim sa discernem intre bine si rau. Asa ajungem la urmatoarele doua pacate, distrugerea traditiei si receptivitatea la indoctrinare. Normele se schimba atat de mult de la o generatie la alta incat nu mai au un substrat al traditiei si devin din ce in ce mai mult produsul mass-mediei. Apar fenomene precum etnocentrismul, rasismul si xenofobia, uram alte culturi si astfel, ne pierdem propriile traditiii. In ceea ce priveste indoctrinarea, Lorenz observa ca suntem manipulati in masa fara sa ne dam seama, tocmai pentru ca nu mai avem valori puternice pe care sa le sustinem. Dintre toate tipurile de indoctrinare, printre care se numara moda, automobilele si politica, autorul pune accent pe indoctrinarea stiintifica, domeniu care se confrunta cu o puternica dezumanizare.
Ultimul, dar nu cel din urma pacat, este folosirea armelor nucleare. Desi aceasta forma de ura este cel mai usor de evitat, bomba poate sa nu fie produsa sau folosita, acest lucru este putin probabil, fiindca reprezinta o arma periculoasa la nivel militar, iar maril eputeri tocmai asta cauta.
In final, autorul este pesimist in ceea ce priveste viitorul omenirii. Ignoranta umana, raspandita la un nivel fabulos, este cel mai sigur promotor al autodistrugerii omenirii.