Luptătorii invizibili ai CIA (5)

În 1995, veterani ai războiului sfânt afgan au pus bombe la o bază americană de pregătire din Arabia Saudită. Unii din acei oameni au părăsit Afganistanul şi au ajuns în metropolele lumii. După atentatele şi actele de terorism provocate de ei, mass media a dat vina tot pe Afganistan. Reculul campaniei a provocat primul atac terorist pe pământ american: atentatul de la World Trade Center, în 1993. Liderul spiritual al teroriştilor era şeicul Abdel-Rahman. Discursurile lui înflăcărate au inspirat mulţi tineri din bazele CIA. Alt războinic fanatic, Ramzi Yousef, a plănuit să arunce în aer sediul ONU şi tunelurile Holland şi Lincoln. Ca urmare a acestui război secret, mulţi se întreabă dacă reculul jihad-ului afgan se va mai face simţit. Timp de 40 de ani, CIA a ajutat armata Guatemalei să poarte un război crud împotriva propriului popor. 100 000 de civili au fost ucişi şi 50 000 au dispărut, mulţi fiind aruncaţi în gropi comune. În 1954, CIA a organizat o lovitură împotriva liderului ales în mod democratic, Jacobo Arbenz. Arbenz iniţiase un program de reformă pentru a da pământ ţăranilor. Planul lui a neliniştit cel mai mare proprietar de pământ din ţară, o companie deţinută de americani. Preşedintele Eisenhower a trimis CIA la faţa locului, care a dat totul peste cap. După operaţiune s-au perindat un dictator după altul, un ticălos după altul. Nimic n-a mai fost cum trebuia. S-a numit „operaţiunea Succes“. Un guvern străin a fost în secret îndepărtat pentru folosul SUA. Dar reuşitei aveau să-i urmeze decenii de consecinţe nedorite. Generalii au etichetat orice împotrivire drept „comunism subversiv“. Protestele studenţilor, sindicaliştilor şi preoţilor maya au fost înăbuşite. Rebelii au ripostat printr-un lung război civil. CIA a ajutat la formarea temutului serviciu de spionaj gautemalez, G2, echipat cu dispozitive de ascultare, computere, clădiri adecvate şi personal numeros, eforturile fiind concentrate asupra grupurilor care erau împotriva guvernului. „Echipele morţii“ din America Latină au apărut în Guatemala în anii ’60 şi au persistat încă trei decenii. Datorită lor, au început să dispară oameni. Erau pur şi simplu luaţi de pe stradă de către bărbaţi înarmaţi, în maşini albe, care au fost cunoscuţi drept „mano blanco“. Victimele care nu mai reveneau niciodată, erau „dispăruţii“. G2 a format în toată ţara o reţea de camere de tortură şi gropi comune. Crimele în numele anticomunismului au devenit în Guatemala politică de stat. Politica „pământului pârjolit“ e un genocid împotriva guatemalezilor, mai ales a mayaşilor. Apa e otrăvită, pamântul cu recolte, pârjolit. Femeile sunt violate, familii întregi sunt închise în case şi acolo sunt arse de vii.